“There’s two kinds of people in this world, when you boil it all down. You got your talkers and you got your doers. Most people are just talkers, all they do is talk. But when it is all said and done, it’s the doers that change this world. And when they do that, they change us, and that’s why we never forget them. So which one are you? Do you just talk about it, or do you stand up and do something about it? Because believe me, all the rest of it is just coffee house bullshit.”
Am citit cărți de autoeducare. Am citit cărți de dezvoltare personală. Am urmărit clipuri. TED Talk-uri. Podcast-uri. Și toate cele. Absolut nimic nu s-a schimbat până când am început să fac ceva. Adică să întreprind acțiuni. Adică să pun mâna. La propriu sau la figurat.
Am făcut puțin, am schimbat puțin, am obținut puțin. De aia știu că uneori e greu, sau cel puțin inconfortabil. Dar nu s-a schimbat nimic fără făcut.
Mă interesează sănătatea și bunăstarea naturii. Sănătatea și bunăstarea mea sunt direct legate de asta.
Văd o grămadă de articole și video-uri cu păduri tăiate, munți rași, râuri pline cu flacoane din plastic.
Pe lângă cele pe care le văd pe viu când ies în natură.
Și aproape de fiecare dată, văd printre comentarii:
– Oare cine o să ne mai salveze?
Și aproape de fiecare dată îmi doresc să las răspunsul:
– Mă-ta, în pizda mă-tii de lepră-victimă-comodă. MĂ. TA!
E un scenariu care îmi vine des în minte și la serviciu, mai ales când aud în lift povești între IT-iști incompetenți cu centura neagră în entitlement.
Ziceau Mark Manson și Zoltan Veres că ceea ce valorizezi cu adevărat reiese din ce faci, nu din ce spui.
Concret, dacă zici că ești interesat de dezvoltare personală, dar nu investești timp și bani în asta, pe scurt, puți a câcat.
Nu-s bun nici eu la făcut pe toate planurile. Și uneori mă mănâncă în cur să vorbesc, fiindcă am o memorie cât o planetă și știu teoria. Și uneori o fac. Și apoi mă urăsc pentru asta cel puțin la fel de mult cum te urăsc pe tine.
E adevărat ce zic psihologii: atunci când nu-ți place ceva la cineva, caută atent în tine și vezi unde ai același defect.
Ce m-a tulburat în seara asta: un video cu Dunărea românească, plină, plină cu flacoane din plastic.
Iar mai apoi, comentariile fataliste și moralizatoare tipic românești.
Culeg des gunoaie de pe jos în timp ce mă plimb prin oraș și le arunc la coșul de gunoi.
Nu-s un tip forțos și corpolent, iar singura dată când m-am bătut și nu am doar luat bătaie, mi-am rupt mâna în capul idiotului. Cu toate astea, abordez des oameni și animale de toate dimensiunile care-și aruncă chiștoacele pe jos și-i rog nu tocmai frumos (așa cum mi-o povestit un coleg care m-o văzut fără să-l văd) să le arunce la gunoi, sau dacă nu, să mă lase pe mine s-o fac.
Îmi colectez și arunc gunoiul selectiv de doi ani, fracție umedă și fracție uscată.
Evident, mi s-a zis des, cu superioritatea aia puturoasă: “Bine măăă, ce sens are, că oricum tăt acolo le aruncă”. Și sensul meu era să-mi fac un obicei, să-i inspir și pe alții prin făcut, iar dacă era șansa să ajungă unde trebuie, să știu că mi-am făcut partea.
Acum am containere pe trei categorii la bloc. O ajutat obiceiul, și e ușor de scalat.
Când merg în drumeții, îmi pun chiștoacele într-un buzunar dedicat al rucsacului, dacă nu cumva am un pachet gol. Când merg pe stradă și nu găsesc un tomberon, îmi pun chiștocul în pachetul din care am scos țigara întreagă. Sau într-un șervețel în buzunar.
Vorba lui Alex, referitor la gunoaiele de pe munte, sau cele rămase în urma grătarelor de pe malul apelor, pe care apoi vine apa și le ia:
“Mă, io nu înțeleg. Le-ai cărat până acolo pline. Ce pula mea ți așa de greu să le duci înapoi goale?”
Mă duc la proteste.
Votez.
Îs mai multe. Ideea-i că fac. Ce pot. Cât pot. Și încerc tot mai mult.
Acestea fiind spuse:
– USR-PLUS: v-am votat. Pe o parte din voi, a doua oară.
– Declic: am semnat, am distribuit, am donat periodic ca să susțin campaniile în care cred.
Cu cine trebuie să vorbesc și ce pot eu să fac ca să introducem și să aplicăm, în sfârșit, și la noi, amenzi europene pentru aruncarea necorespunzătoare a gunoaielor?
Hai să fim serioși, în pula mea: nu suntem un popor civilizat!
Pagina lui Joldoș 
3 thoughts on “Zis și făcut”