Mândrie națională și zălăuani proști

“Unde mai pui că jurnalista care a făcut atâta scandal cu episodul ăsta, și a lovit cu putere în Zalău, este din oraș. Nu am văzut pe cineva care să fie așa de determinat în a distruge imaginea orașului natal…”

Am citit asta azi. O știu pe jurnalistă. Pe idiotul care-o scris liniile de mai sus nu. Și nu-i relevant, e doar declanșatorul.

Există un clip superb al lui George Carlin despre mândria națională și de ce ești prost dac-o ai. Explică fain că nu ai niciun merit pentru locul în care te-ai născut și că mândria ar trebui să fie rezervată pentru ceva ce realizezi sau obții pe cont propriu, nu în urma unei întâmplări la naștere.

Vorbește fain și Yuval Noah Harari în Sapiens despre “imagined realities”, adică realități care există doar fiindcă noi alegem să credem în ele. Cum ar fi o națiune. Sau banii. Versus gravitația, care există și are efect indiferent dacă crezi tu în ea sau nu.

Multă lume, majoritatea chiar, are o mândrie oarbă și nediscriminantă legată de locul din care provine. Eu, cam de când am ajuns la vârsta rațiunii, pot să zic că am zis de mai multe ori că Zalăul îi un oraș de câcat decât au zis criticii din alte orașe. Critici din Dej, Cugir, Gherla și alte locuri superbe, care-s și ele “cele mai tari”.

Cel mai mult mi-a plăcut la Zalău Meseșul. Care, practic, e în afara Zalăului.
Și sincer, nici nu orășelul în sine, ca adunătură de blocuri, case, trotuare, străzi și un parc e problema.

Oamenii îs ipocriți și de câcat, majoritatea. Și copiii lor spurcați la fel. Realitatea e una de manea. Imaginea e totul. Fondul, lipsă.

Unii oameni din Zalău îs buni, inteligenți, integri. Și plecați din Zalău de mult. Sau veniți din alte orașe la Tenaris. Mai sunt și câțiva băștinași cu care îți pare bine să te întâlnești, dar îs în minoritate. Apropo de asta, nu-i un secret că cei mai faini oameni din Zalău îs ungurii.

Zalăul e cu preponderență plin de oameni simpli. Unii acceptă asta, alții îți demonstrează cu opulență, pumni în gură și claxoane la semafor din Bemveul șterpelit că-s de viță nobilă și statut social ridicat.

Zalăul e locul în care ieși la cafea ca să vorbești despre mașina și silicoanele iubitei altcuiva, cine s-o mai bătut în weekend în Diesel, care-o mai intrat/ieșit din închisoare.

Zalăul e locul în care lumea-i creștină, ortodoxă și pioasă și se întâmplă din astea mai des decât apare în presă.

Zalăul e locul în care publicațiile locale par să fi absolvit primele 4 clase cu degetele rupte și s-au oprit acolo.

Zalăul e locul în care 7 din 10 șoferi aduc mașini “di pă Germaniea” și în care 9 din 10 șoferi conduc cu mâna stângă ruptă. Știi tu, aia cu semnalizarea.

Zalăul e locul în care toată lumea e cineva și aproape fiecăruia i se cuvine și merită, fiindcă e superior. Motiv pentru care atunci când ajung progeniturile la Cluj la facultate sau Mall, vezi cât îi de discrepant când vorbesc cu oameni civilizați de parcă ar fi sclavii lor. Ca acasă.

Zalăul e locul din care, dacă m-aș putea întoarce în timp și dacă aș avea o săptămână gen Ziua Cârtiței, m-aș întoarce obosit și cu vreo 666 de leviere îndoite.

Zalăul e locul în care, atunci când am de ales, ajung doar de 2 ori pe an.

Serios, Zalău-i deampulea.
Și cred că nu și-ar bate nimeni capul s-o zică dacă n-ar fi atâtea guri care insită să-l facă să pară mai glorios decât îi.

Dar Doamne, fain îi Meseșul ăla în toate anotimpurile!
Și publicația lui Călin, care-i probabil singurul lucru frumos și de calitate care mai iese din Zalău, pe lângă țevi.