Pe sârmă

De când mă știu, am zile când mă simt ca și cum aș trăi undeva la înălțime, deasupra unui hău înspăimântător și întunecat, pășind în fiecare moment pe cele două sârme subțiri paralele care mi-au fost date ca să le folosesc pentru a preveni căderea și care-mi limitează direcția. În unele zile, picioarele mi-s puternice iar sârmele-s bine acordate. Pot să alerg pe ele și chiar să fac acrobații. În celelalte însă, îmi simt genunchii moi, sârmele detensionate, mă clatin și trăiesc aproape fiecare moment cu teama că voi cădea. Nu am căzut niciodată de tot. Dar de câteva ori am alunecat și m-am ținut doar cu câteva degete de una dintre cele două sârme, de care am apucat să mă prind în urma alunecării. Mi-a luat mult să mă trag înapoi, sus, cu picioarele pe ele și mi s-a făcut tot mai frică să nu alunec iar. Așa că pășesc încordat. Nu prea mai fac nici acrobații.

Înainte, îi vedeam pe toți zburând și mă uitam la ei ca printr-un geam de pe cele două sârme clătinânde. Acum, le remarc și lor sistemul de sârme, chiar dacă uneori tot din spatele geamului care mă separă de ei. Parcă, de fiecare dată, sistemul lor e mai sofisticat, cu mai multe sârme împletite în formă de podea și cu balustradă pe lângă, care să le susțină pașii. Unii au și ham de asigurare. Trag și ei câte-o sperietură dacă chiar alunecă, dar e trăită scurt, știind că per total sunt în siguranță. Nu știu dacă am cunoscut pe viu persoane care să aibă o singură sârmă pe care să pășească, dar am auzit că există și nu le invidiez deloc. Majoritatea par să aibă sistemul împletit, cu balustradă și ham, iar altele aripi.

Am tot mai des astfel de zile și tot mai rar de celelalte. Cărțile și înțelepții YouTube-ului îmi spun că aleg să le simt și trăiesc așa. Și probabil au dreptate. Doar că nu îmi doresc să aleg asta și nu știu cum să fac ca să aleg altceva. În cuvinte, sună totul frumos și magic. Ce se poate concretiza în acțiuni, încerc să fac cât pot de bine și de mult. Iar în astfel de zile, mă înfurii, furia fiind o emoție asociată – printre altele – cu neputința. Și îmi vine să-mi bag pula în muncă, curățat casa, sală, bicicletă, munte, mișcare, soare, Omega 3, autodezvoltare, oameni, sfaturile lor și viitor, să dau foc lumii și s-o privesc cum arde, în timp ce flăcările se îndreaptă spre mine.