Afară plouă iar reducerile îmi bat la ușă

Ziua e scurtă doar când ai ce face folositor cu timpul.

Nu m-am dus azi la sală. Am încercat să fiu ok cu asta și mi-a ieșit. N-am avut un program sportiv fix de ceva vreme. Am scăzut cu sala și am recuperat cu viața. Mi-ar prinde bine acel concediu pe care mi-e frică să mi-l iau singur. Sunt obosit.

Mi-am luat o pungă cu chipsuri ondulate cu Spicy Cheese la 135 g. După ce mi-am băgat hainele uscate de ieri în dulapuri, m-am uitat la The Expendables. Un film tare prost. Mi-am dat seama ulterior că de fapt intenția era Escape Plan. Rar mi se întâmplă să n-am casa-n regulă. Dar sunt obosit.

Sunt neproductiv și lipsit de entuziasmul profesional de altădată. Nu știu cât e vina mea și cât a contextului. În sine, dau vina pe mine, deși văd și-n rest ce nu-i bine. În spațiu, nimeni nu-ți aude urletul. Nici n-are cine să-ți spună când faci o treabă bună. De la un punct, începi să nu mai știi nici tu. Iar validarea-i la fel de importantă ca salariul.

N-am citit de ceva vreme. Mă tem să nu pierd măcar cât am reușit să formez și din obiceiul ăsta. Anul trecut a fost mai bun, atâta cât a fost el de rău.

Îmi pasă de situația politică atât cât îmi pasă de viața mea, ele fiind conectate. Mi-ar plăcea să-mi pese și de alte vieți din viața mea. Păsarea asta fluctuează. Am izbucniri energice în care vreau să rezolv tot, apoi mă sting repede și nu mai pot. Încerc să nu mai fiu așa dur cu mine. Sunt obosit. Atâta pot acum.

Rezervorul afectiv mi-e gol. E greu să oferi dintr-un rezervor gol. E greu să primești fără să oferi. Mă simt blocat. Cu toate astea, simt că mi se ia mai mult decât mi se oferă și nu știu spune stop frumos. Așa că o spun urât. Fiindcă am rezervorul gol. Și-s obosit.

N-am dormit bine de mai bine de-o lună. Poate fumez prea mult. Fumul ăla are mult gol de umplut. Fumatul e și un defect de atașament. Sau a lipsei lui.

N-am plâns de mult. Mi-ar plăcea să se întâmple naibii odată. Am nevoie de o purificare emoțională. Și de muzică mai bună, pe care s-o împart cu cineva căruia-i pasă. Măcar de muzică mai bună.

Oricum, sunt obosit.

Și furios. Furia fiind, pe lângă binecuvântarea genetică, și un produs firesc al neputinței.

Și probabil cel mai deconectat din viața mea de până acum.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s