Un an mai târziu

Acum un an am scris primul articol pe Pagina lui Joldoș, zi în care am și creat-o. Evit cuvântul “blog” și simpla lui pronunție mă face să vomit, așa că îl numesc “un fel de jurnal online”. O pagină virtuală de jurnal pe care scriu, mă gândesc, mă răzgândesc și îmi reorganizez gânduri, idei și stări.

Asta e a 50-a oară când scriu aici, deși am scris puțin și rar în ultimele luni. Mi-am dat seama că principalele lucruri care îmi aprind inspirația sunt frustrarea și durerea. Un alt motivator puternic, dar mai rar, e bucuria. Iar altul, umorul și nevoia de a-l împărtăși. În toate astea, îmi doresc să se regăsească autenticitate și utilitate, oricât de mică ar fi ultima. E un exercițiu și pentru mine. Iar bucățele mici pe care alții au avut disponibilitatea sau curajul să le împărtășească m-au ajutat să-mi clădesc o mare parte din părțile bune pe care le am azi. Dar și pe cele rele. Deci împărtășirea asta implică o responsabilitate.

Dacă te uiți pe prima pagină de pe paginaluijoldos.com, pe partea dreaptă sunt listate categoriile, fiecare având în paranteză numărul curent de articole aferente. Emoții (26) și Frustrări (19) sunt în top, iar Bucurii (10) mai pe la fund. E parte din motivul pentru care scriu mai rar. Încerc să aleg să-mi hrănesc alt animal mai bine. Un alt motiv e faptul că am fost în recesiune dpdv social, deci am “trăit” mai puțin, deci am avut mai puține stimulente și declanșatoare, și bune și rele.

Articolele de până acum au avut o medie de vizualizări de cca. 200 per articol. Cele mai accesibile și folositoare majorității, cum ar fi cel legat de mersul la sală, au avut cca. 500 de vizualizări. Celelalte, cam 100. Articolul în care mi-am manifestat ura față de zălăuani a avut 2,300. E ușor să faci lumea un loc un pic mai rău și vreau să fiu cât de atent pot ca să nu mai contribui la asta. Ca direcție, de fapt, îmi doresc să îl fac un loc un pic mai bun.

Un lucru pe care încerc să-l învăț de la mine, inspirat prin toamnă de o imagine de pe internet, e ca în loc să mă frustrez de ce-s clovnii clovni, să încerc să nu mai merg la circ. Citat din M-am săturat….

Îmi doresc să continui să scriu. Săptămânile trecute, citind Cimitirul, iar apoi Xanax, și ascultând câteva interviuri cu autorii, m-am gândit pentru prima dată în mod serios să scriu o carte. Și o s-o fac, înainte să mor. E pe Bucket List. Zilele astea, terminând de citit Suge-o, Andrei!, m-am gândit și care e modul în care n-aș vrea s-o scriu. Pe lângă toate astea, blocajul intermitent și tot mai lung din Intro persistă: “fiindcă-s atâta de incoerent uneori încât mi se pare că tot ce puteam scrie fain și amuzant am scris deja și că n-o să mai pot vreodată.”

Misiunea mea, așa cum am definit-o sumar într-un Excel numit “Viața pe care mi-o doresc” și în care fircălesc de puțin timp, astăzi sună așa:

“Aleg să contribui la a face viața mea și a celor cu care interacționez mai bună și mai suportabilă. Îmi doresc să mă ajut, pe mine și pe alții, să avem probleme mai bune.”

Vă mulțumesc pentru încurajările și feedback-ul primit în ultimul an. Pe mine mă ajută s-o fac și sper sincer că vă ajută și pe voi să citiți ce scriu.

Până data viitoare, s-aveți o viață frumoasă. 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s