Viața fără Facebook

Mâine împlinesc 3 săptămâni fără Facebook. Mi-am șters complet contul, nu l-am doar dezactivat, fiindcă știm cu toții ce se întâmplă când îți lași portițe și ești neasumat în decizia ta. Îl foloseam din Septembrie 2009.

Mi-am șters și aplicația de Instagram, deși acolo intram în medie o dată la 2 luni ca să încarc câte-o fotografie frumoasă de care eram încântat sufletește. Am refuzat de la început s-o folosesc pentru chatting și urmăream 5 oameni, așa că nici n-am simțit.

Acum un an m-am gândit pentru prima dată serios să renunț la Facebook. Am mai scris despre asta în Legat de despărțirea de Facebook, așa că acum nu mai intru în detalii.

Pot să zic că între timp m-am pregătit, dar nu credeam că o să iau decizia de la o zi la alta. M-am uitat la The Social Dilemma și picătura chiar a umplut paharul.

Deși nu eram deloc într-o formă mentală bună dinainte, a fost ușor. Mi-a lipsit maxim o zi. Însă sentimentul de eliberare îmi dă un suflu nou în fiecare zi de atunci. Sunt mult mai prezent în ce fac. Caut mai des să mă văd cu oamenii în viața reală. Îi sun mai des. Stau cu ochii în ecranul telefonului… aproape deloc. Mă uit la un peisaj frumos fără nevoia repezită de-a-mi băga mâna în buzunar să scot telefonul ca să fac o poză pe care s-o postez și să primesc pseudo-iubire instantanee la schimb. Fiindcă, hai să fim serioși… de iubire și apreciere avem nevoie, oricât încercăm să ne convingem prin raționalizări infantile că noi suntem diferiți și că nu de aia folosim social media.

Suntem inteligenți și știm asta despre noi. Ne zicem că suntem conștienți oricum că provoacă dependență. Că comparația cu alții ne face nefericiți. Că nu ne mai putem concentra în general. Că de fapt suntem mai deconectați de oameni cu cât suntem mai conectați virtual. Că ne simțim singuri în viața reală și încercăm să umplem golul. Că ezităm să purtăm o conversație care contează și ne e rușine să recunoaștem că nici nu mai știm cum. Că ne simțim vinovați că parcă numa’ viața noastră nu-i perfectă ca a celorlalți din ecran. Știm că newsfeed-ul e manipulat și că ne îngustează lumea. Știm că majoritatea știrilor sunt false și știm și că odată ce creierul le-a primit, nu prea avem control. Știm că e un coșmar cu consecințe psihologice grave, asociat cu rate masive de depresie și suicid despre care specialiștii ne avertizează de mult.

Așa cum știm că fumatul ucide și ne aprindem țigara oricum.

A fost ușor să iau decizia de când mi-am dat seama că în realitate nu primesc beneficiile pe care mă tem că le pierd dacă nu voi fi pe Facebook. Asta ajută cel mai mult: să vezi că nu doar că nu pierzi nimic, dar câștigi mult. Așa voi renunța și la fumat.

Imaginează-ți asta:

1. Mergi pe stradă și chiar vezi lumina, norii, păsărelele, frunzele de pe jos, copacii colorați de toamnă, stâlpul din fața ta.
2. Te uiți la un film fain și chiar îl vezi pe tot, și îți dă o stare bună, fiindcă nu-l întrerupi intrând să vezi ce mai e pe Facebook sau Insta.
3. Povestești cu cineva apropiat și chiar îl vezi și-l asculți, că nu mai are de ce să te mănânce-n cur să-ți scoți telefonul în timp ce povestiți. Îți dai seama că ți-era dor de conexiunea asta.
4. Mergi într-o drumeție sau în concediu și chiar te bucuri de ce-i în jurul tău, fiindcă nu te mai consumă gândul că trebuie să pozezi și să share-uiești fiecare pas în momentul ăla, că dacă nu pierzi ceva din aprecierea altora.
5. Se disipă anxietatea, începi să îți dai seama cine ești și cu cine vrei să fii în jurul tău în momentul în care dispare umbra a cum te percepi prin prisma a ce-ți imaginezi că cred alții care nici măcar nu te cunosc despre tine.
6. Ești calm, fiindcă nu îți mai consumi din bateria sufletului filtrând infiniți stimuli toxici care vin spre tine fără să-i cauți. Îți cunoști interesele și mergi tu spre ele.
7. Adormi ușor și dormi bine noaptea.

Nici nu știu de ce am scris lista. A ta probabil e alta. Articolul însă îl scriu ca să te încurajez să-ți ștergi conturile de Facebook și Instagram. Nu doar că-i mai ușor decât crezi fără ele, ci e mult, mult mai bine.