Aproape oriunde te uiți în lumea virtuală, e greu să nu remarci că aproape toți părem excepționali. Excepționalul e noul normal, iar cine nu se încadrează e binevenit să plece, să mintă, să fie coach-uit, să se supraîndatoreze ca să țină pasul sau să se arunce de pe bloc.
Bine, prin definiție, dacă toți suntem excepționali, nimeni nu mai e excepțional, dar s-a cam demodat sensul cuvintelor, la fel ca realitatea.
Povesteam aseară cu unul dintre puținii prieteni reali pe care-i am despre cât e de dificil să ai o relație bună, autentică, împlinitoare, reală cu cineva a cărui întreagă identitate e construită virtual cu capital majoritar artificial, fiindcă nu o să ajungi în viața reală la partea reală, conectantă, vulnerabilă, umană din cauza riscului mitigat cu ferocitate de a nu lăsa să se vadă discrepanța dintre cele două.
Lăsând deoparte Facebook, Instagram, Tinder, YouTube și opulența filtrată plătită cu cardul de credit, mă uit la LinkedIn – o rețea profesională.
80% din newsfeed-ul meu de pe LinkedIn e populat de 20% din oameni. Nu am o experiență profesională vastă, așa cum mulți oameni de acolo au, dar mă ghidez după experiența mea. Lucrez de 10 ani în care am cunoscut mulți oameni în mediul de lucru. Probabil la fel ca oricine, am câteva modele reale, specifice, care m-au impresionat la nivel personal. Niciunul nu-și ridică statuie, nu folosește cuvinte mari cu ușurință, iar dacă nu le citești atent profilul, nu o să-ți sară în ochi fiindcă nu e marcat cu neoane orbitoare. Toți sunt oameni care fac mult mai mult decât vorbesc în viața reală și care nu se pronunță ușor fiindcă înțeleg că în realitate lucrurile cu adevărat mărețe și de o reală utilitate sunt complicate. Iar când o fac, prezintă criterii obiective și fapte, menționând cu umilință că e posibil să nu aibă 100% dreptate.
Începând cu anul trecut am petrecut timp intensiv în lumea educației financiare, așa că o să aleg două exemple publice extreme pe care le găsesc grăitoare.
Warren Buffett, recunoscut ca cel mai mare investitor al tuturor timpurilor, vorbește despre cercul lui de competență. Recunoaște public ce nu înțelege, spune cu ușurință “nu știu”, evită să dea sfaturi despre viitor acolo unde marea majoritate se aruncă bucuroasă să ofere certitudini, are un set de valori etice nenegociabile și e respectat cu adevărat, fiindcă faptele și rezultatele lui vorbesc pentru el de peste 70 de ani.
Ray Dalio, Dumnezeul fondurilor speculative și omul spre care liderii lumii se îndreaptă pentru consultanță macroeconomică, vorbește cu umilință lipsită de falsă modestie despre posibilitatea de a nu avea dreptate chiar și acum, după zeci de ani de succes consecvent în același domeniu, spunând că “Whatever success I’ve had in life has had more to do with my knowing how to deal with my not knowing than anything I know.”
La cealaltă extremă, lumea e tot mai plină de Transformational Coaches, Greatness Architects, Professional Human Beings, Jedi Talent Matchmakers, Networking Gurus, LifeChangers și varii combinații de Consultants, toți autointitulați și aducându-și singuri preamărire, de la care rar reușești să vezi ceva concret, non-ambiguu, palpabil și măsurabil.
În loc de concluzie scurtă, motivul pentru care aduc critica de mai sus e fiindcă ce se întâmplă mă îngrijorează și mi se pare nociv la toate nivelurile – și pentru indivizi, și pentru lumea largă. Mi-ar plăcea să fim serioși, oricât de demodat și plictisitor ar putea să pară în lumea actuală.
Pagina lui Joldoș 
One thought on “Excepțional e noul normal”