Let’s Do It, Romania!, fiecare la blocul lui

De câteva săptămâni, în fiecare duminică după ce termin de făcut curat în casă, cobor cu un sac-doi goi și adun gunoaiele de pe lângă bloc.

Locuiesc în chirie într-un bloc mare de 130 de apartamente, majoritatea fiind chiriași. Fluctuația de locatari e destul de mare, ceea ce se vede și-n aspectul din ce în ce mai degradat al blocului. Practic, pe majoritatea îi doare fix în cot de ce-i în jurul lor, că doar nu-i al lor.

Mie-mi place aici. Locuiesc de 5 ani. Am o priveliște faină de la etajul 6, de unde în zilele frumoase se văd frumos munții de la Valea Ierii în depărtare. Mă uit și în jos, spre curtea interioară din beton unde mi-e parcată mașina și mă enervez când văd pungi și flacoane, ori aduse de vânt, ori aruncate lângă mașini de vecini.

Prima dată când m-am enervat și mi-am luat un sac cu mine și am făcut curat a fost în noiembrie 2020. M-am simțit foarte bine după, când m-am uitat la ce diferență am făcut în doar jumătate de oră.

Acum câteva săptămâni, am dat iar o tură cu un sac, de data asta și-n curtea interioară și în fața blocului, unde erau aruncate tot felul de sticle și ambalaje prin tufe. Din nou, m-am simțit bine.

Acum, mai adun foarte puțin din jurul blocului și constat că nu se mai acumulează gunoaie. Așa că am început să strâng de la blocul de peste drum. Pe acolo trec în fiecare zi când merg la Auchan să mănânc meniul zilei cu 15.90 lei și mă deranjează de fiecare dată că nu am un drum frumos.

Azi m-am mutat un pic mai departe. Și, din nou, mă simt foarte bine când văd cât am adunat și ce am lăsat în urmă. Altfel mă bucur de priveliște, așa de cartier cum e ea.

Nu am adunat gunoaiele selectiv, așa cum fac acasă dinainte de-a fi fost obligatoriu, prioritatea fiind să le fac să dispară de pe jos, din iarbă, din tufe și în general din spațiile verzi pe care le sufocă.

De obicei ascult și un podcast până termin, deci până la final am dublă împlinire. Iar activitatea nu-mi lezează statutul social de corporatist ITist.

Warren Buffett, când era mic, strângea capace de pe jos și apoi le separa ca să vadă care-s cele mai multe, ca să știe ce sucuri să se apuce să le livreze vecinilor contra cost. Din scurta mea experiență, dacă aș fi un investitor lipsit de moralitate, aș paria că sucurile, berile și croissantele se vor vinde bine mersi indiferent de perioada economică. La fel ca Facebook, Instagram și alte vicii al căror beneficiu perceput pe termen scurt e escapismul și al căror efect real pe termen lung e dependența și suferința.

Îi fain că lumea se înghesuie la acțiuni de voluntariat de o zi pe an cu tricouri colorate și poze de grup la final care să valideze statutul de om bun.

Mi s-ar părea și mai fain ca măcar câte-un om din fiecare bloc să-și ia câteva minute și un sac pe săptămână și să facă curat la blocul lui, chiar dacă nu se uită nimeni. Chiar mă gândesc, când văd cât impact are doar strânsul meu, cum ar fi să se întâmple asta peste tot, poate chiar cu mai mulți oameni conștiincioși, a căror intenție să fie rezultatul final, nu doar căutarea de scuze, motive și lamentarea arogantă pentru care la noi nimic nu-i bine și “să ne dea statul”.

Și, da, cel mai fain ar fi ca de fiecare dată când cineva aruncă un gunoi pe jos, să aibă un înger păzitor alocat care să-l țină vreo 10 minute cu capul între ușile de la lift, dar hai să fim realiști.

Sursa imaginii: link

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s