Scris inițial pe LinkedIn, în Mai 2023.
Scriu din perspectiva unui bărbat (în general) fiindcă n-am trăit alta la nivel personal, iar restul ar fi proiecții și imaginație în care nu m-aș încrede că-s corecte (deși-s tentat, că-mi oferă iluzia controlului, siguranță percepută). Nici asupra perspectivei mele personale bazate pe experiență personală n-am prea multă claritate, fiindcă nu știu care-i adevărul, sau dacă există unul.
Când povestesc cu alți bărbați, dar personal, onest, vulnerabil, unu-la-unu, nu în grupuri, după ce dăm deoparte mai multe straturi de ceapă ajungem la concluzia: “Io-s ok cu mine fix așa cum îs, dar nu cred că-s ok pentru alții.”
După ce dăm deoparte și mai multe straturi de ceapă, “alții” de obicei înseamnă “femei frumoase de care ne simțim atrași”.
Așa că, oricât avem, trebuie mai mult, cumva nu suntem “suficienți”. Valabil și la bărbați cu aspect mediocru ca mine, valabil și la antrenori personali de fitness pe care i-am cunoscut personal. Valabil și la oameni cu avere mediocră ca mine, valabil și la oameni cu succes financiar și obiecte/conturi care dovedesc asta. Deci, pe scurt, puțini pare să avem liniște și pace, împăcare, bucurie reală – nu doar entuziasm scurt confundat cu bucurie, al cărui opus polar e un gol interior abisal (sugar rush – sugar low).
Frustrarea mea, de exemplu, e/era că femeile frumoase nu mă bagă în seamă, iar dacă ulterior unele mă plac e datorită personalității, deși am avut câteva conexiuni emoționale minunate. Frustrarea unui prieten antreprenor care are doar femei/iubite frumoase e că nu simte afecțiune, iubire, conectare – că-i plăcut/ales pentru statut, nu pentru el. Suntem la fel de nefericiți în marea majoritate a timpului pe tema asta.
Ultima “mea” iubită avea 41 de ani, 4 copii, divorțată și o femeie delicioasă, feminină și minunată. Fostul ei soț a creat o afacere turbo-profitabilă și erau turbo-bogați – nivelul de casă cu lac, mașini faine, piscină etc. și se pare că erau amândoi turbo-nefericiți oricum, deși au pornit din sărăcie.
Dpdv emoțional și sexual, a fost minunat pentru amândoi cât timp am fost amândoi fix cine suntem, fără judecăți, fără așteptări, fără atașamente, fără etichete, fără ambiții. Iar ca realitate, eu îs un tip de 1.71 cu burtică, nas peste medie și zâmbet de rechin care stă în chirie cu 3 biciclete (frumoase, ce-i drept).
Psihoterapeutul curent zice ceva de genul: “Pe cine încerci să faci fericit? Pe tine cel real, sau orgoliul tău?” (a.k.a. ego, imaginea falsă de sine creată ca să nu fim scuipați între ochi și peste suflet de așteptările de la noi din exterior – adică ale ego-urilor la fel de suferinde ale altor inconștienți care luptă pentru pace)
N-am prea cunoscut nici femei frumoase fericite, împăcate, deși bifele par bifate. Dar aici nu prea mă bag, n-am fost femeie niciodată. Deși când le văd îmi vine să le mănânc și să le pup peste tot, ca un mascul Beta, sau Omega, sau care dracu-i denumirea acum pentru bărbați care pot să și îndrăgească femeile fără vreo explicație anume.