Inițial, mi-am setat obiectivul de independență financiară cu scopul de-a avea asigurat traiul zilnic din venit pasiv încât să nu fie nevoie să fac compromisuri la cum trăiesc, cum vorbesc, ce aleg să lucrez, cu cine și când. Pe scurt, să scot frica de substrat a supraviețuirii din ecuație ca să pot trăi cu integritate. Pentru mine, pentru cum mă simt, nu ca să zică lumea: Pfuai, ce om integru!
Matematic, cu planul curent, aș ajunge la 50 de ani la asta. Acum am 36.5.
Apoi, am simțit că-i o risipă de viață. Nu că viața mea are vreo importanță. O să mor, la fel ca toată lumea. Și am zis să încep să trăiesc acum ca și când aș fi deja acolo unde vizualizam că-mi doresc. Adică liber. Adică onest și spontan.
Habar n-am ce o să se întâmple. Și-i ok.
În cel mai rău caz, o să mor mai repede. Faptul că o să mor oricum e o certitudine. Dar măcar nu mă simt pe jumătate mort în fiecare zi.
Pagina lui Joldoș 