Vecina

Facebook memories #6Postat: 8 Februarie 2019 Am o vecină în apartamentul de lângă mine. Am mai menționat-o sumar.Nu, nu cea de deasupra, care nu știi dacă face dragoste sau dacă e torturată de soț și vreo zece animale sălbatice simultan. De când am avut un training fantastic la Endava legat de Building Habits, care l-o … Continue reading Vecina →

Mai mult

Mark Manson, autorul cărții The Subtle Art Of Not Giving A Fuck, pe care profit de ocazie s-o re-recomand, vorbea în carte și în articolul ăsta despre The Disease of More. Nevoia bolnăvicioasă de “mai mult”. Până și firma la care lucrez are o pastilă pe care-o vâră peste tot pe unde încape, numită “Be … Continue reading Mai mult →

Aveam nevoie să pună mâna pe ușă

În clădirea în care lucrez, există o ușă rotativă la parter cu patru celule, iar fiecare celulă e prevăzută cu o bară orizontală din inox care să-ți permită să împingi ușa. La fel ca la intrarea principală de la Iulius Mall. Ușa se rotește atâta timp cât cineva din interior împinge și stă când nu. … Continue reading Aveam nevoie să pună mâna pe ușă →

Afară plouă iar reducerile îmi bat la ușă

Ziua e scurtă doar când ai ce face folositor cu timpul. Nu m-am dus azi la sală. Am încercat să fiu ok cu asta și mi-a ieșit. N-am avut un program sportiv fix de ceva vreme. Am scăzut cu sala și am recuperat cu viața. Mi-ar prinde bine acel concediu pe care mi-e frică să … Continue reading Afară plouă iar reducerile îmi bat la ușă →

19 Decembrie 2010

Acum 9 ani am scris unul dintre cele mai bune, vulnerabile și personale articole despre mine. Surclasat probabil doar de retrospectiva lui 2018. Îl recitesc uneori. Mai ales când mă simt ipocrit, blocat și deconectat de mine. Cu cuvintele și punctuația de atunci: "There is something about yourself that you don't know. Something that you … Continue reading 19 Decembrie 2010 →

I-am scris un poem aspiratorului meu

Mă rog, o scrisoare din patru strofe cu câte patru versuri care rimează. Pe care n-o s-o citiți aici. Nu încă, cel puțin. Îl cheamă Gore, apropo. De la Gorenje. Prieten bun cu Toshi. Acum o lună, m-am înscris la un atelier săptămânal de trei luni numit ConVersații, care presupune “exprimare autentică prin spoken word … Continue reading I-am scris un poem aspiratorului meu →

Recomandare: “Sălajul pur și simplu”

Am momente în timpul anului în care simt cu adevărat fascinația față de natură și explorare. De obicei, primăvara și toamna. Nu-i așa cum crede lumea, că toată ziua-s pe munte sau cu bicicleta. Îmi place ceva de fiecare dată când o fac, da-s rare momentele în care abia aștept și în care mă simt … Continue reading Recomandare: “Sălajul pur și simplu” →

Reînvăț să mă exprim în limba română

Când eram mai mic, adică până la mijlocul liceului, eram foarte ferm în privința granițelor valorilor mele. Eu cu mine, fără să vadă alții, că nu era Facebook unde să le explic altora cum stă treaba și de ce-s eu superior. De exemplu, mi se păreau stupide și infantile versurile de la Judas Priest și … Continue reading Reînvăț să mă exprim în limba română →

Femei, 2019

Majoritatea femeilor cu care am avut relații de-a lungul timpului au fost oameni buni și asumați. Pot să zic, la cât am ajuns să mă cunosc până-n prezent, că în continuare cred că eu am dat-o în bară, indiferent dacă am plecat eu sau dacă au plecat ele. Diferența e că acum pot să privesc … Continue reading Femei, 2019 →

Pe sârmă

De când mă știu, am zile când mă simt ca și cum aș trăi undeva la înălțime, deasupra unui hău înspăimântător și întunecat, pășind în fiecare moment pe cele două sârme subțiri paralele care mi-au fost date ca să le folosesc pentru a preveni căderea și care-mi limitează direcția. În unele zile, picioarele mi-s puternice … Continue reading Pe sârmă →