Trebuie

Bună dimineața, oameni buni și răi. Adică noi toți. Îmi imaginez că titlurile articolelor pe care le scriu nu-s întodeauna foarte atractive. Unele-s inconfortabile și rar pun imagini la articole, deși am aflat de mult că așa funcționează mai bine. Deci dacă ați ajuns până aici, mă bucur. Tocmai am terminat de aspirat, șters praful … Continue reading Trebuie

Paște, speranță, responsabilitate și Coronavirus

Sunt o fire anxioasă. Am mers la birou până în ultima zi în care s-a putut, deoarece alternativa îmi provoca și ea anxietate: nu am spațiu de lucru adecvat, nu știu să-mi fac de mâncare etc. Și am avut momentul meu de panică legat de Coronavirus. Decizia pe care am luat-o ca să nu o … Continue reading Paște, speranță, responsabilitate și Coronavirus

Aveam nevoie să pună mâna pe ușă

În clădirea în care lucrez, există o ușă rotativă la parter cu patru celule, iar fiecare celulă e prevăzută cu o bară orizontală din inox care să-ți permită să împingi ușa. La fel ca la intrarea principală de la Iulius Mall. Ușa se rotește atâta timp cât cineva din interior împinge și stă când nu. … Continue reading Aveam nevoie să pună mâna pe ușă

I-am scris un poem aspiratorului meu

Mă rog, o scrisoare din patru strofe cu câte patru versuri care rimează. Pe care n-o s-o citiți aici. Nu încă, cel puțin. Îl cheamă Gore, apropo. De la Gorenje. Prieten bun cu Toshi. Acum o lună, m-am înscris la un atelier săptămânal de trei luni numit ConVersații, care presupune “exprimare autentică prin spoken word … Continue reading I-am scris un poem aspiratorului meu