Paște, speranță, responsabilitate și Coronavirus

Sunt o fire anxioasă. Am mers la birou până în ultima zi în care s-a putut, deoarece alternativa îmi provoca și ea anxietate: nu am spațiu de lucru adecvat, nu știu să-mi fac de mâncare etc. Și am avut momentul meu de panică legat de Coronavirus. Decizia pe care am luat-o ca să nu o … Continue reading Paște, speranță, responsabilitate și Coronavirus

Aveam nevoie să pună mâna pe ușă

În clădirea în care lucrez, există o ușă rotativă la parter cu patru celule, iar fiecare celulă e prevăzută cu o bară orizontală din inox care să-ți permită să împingi ușa. La fel ca la intrarea principală de la Iulius Mall. Ușa se rotește atâta timp cât cineva din interior împinge și stă când nu. … Continue reading Aveam nevoie să pună mâna pe ușă

I-am scris un poem aspiratorului meu

Mă rog, o scrisoare din patru strofe cu câte patru versuri care rimează. Pe care n-o s-o citiți aici. Nu încă, cel puțin. Îl cheamă Gore, apropo. De la Gorenje. Prieten bun cu Toshi. Acum o lună, m-am înscris la un atelier săptămânal de trei luni numit ConVersații, care presupune “exprimare autentică prin spoken word … Continue reading I-am scris un poem aspiratorului meu