Era o duminică din ianuarie, cel mai probabil 12. Ziua începuse cu un pic de soare și a devenit cețoasă, umedă și friguroasă după-masă, când în sfârșit m-am hotărât să ies din casă la o plimbare urbană cu bicicleta. Sunt zile în care îmi plac bicicletele mai mult decât oamenii. Sunt bucuria și refugiul meu. … Continue reading Fata cu chitara →

Am zis pe Facebook la mijlocul lui Noiembrie că am hotărât că cel târziu până la 1 Ianuarie 2020 îmi voi dezactiva contul de Facebook. Am vorbit serios. Și-i bine că am făcut-o. Fiindcă de atunci m-am gândit serios și constant la asta și știu destul de bine de ce nu pot să o fac … Continue reading Legat de despărțirea de Facebook →

M-am săturat să deschid ochii dimineața fără entuziasm. M-am săturat să mă simt vinovat să las apa să curgă suficient cât să devină suficient de rece pentru băut fiindcă se duce planeta pe pulă. M-am săturat să fac dușuri reci și în continuare să-mi fie frig. M-am săturat să mă simt apăsat pentru fiecare plastic … Continue reading M-am săturat →

Mark Manson, autorul cărții The Subtle Art Of Not Giving A Fuck, pe care profit de ocazie s-o re-recomand, vorbea în carte și în articolul ăsta despre The Disease of More. Nevoia bolnăvicioasă de “mai mult”. Până și firma la care lucrez are o pastilă pe care-o vâră peste tot pe unde încape, numită “Be … Continue reading Mai mult →

În clădirea în care lucrez, există o ușă rotativă la parter cu patru celule, iar fiecare celulă e prevăzută cu o bară orizontală din inox care să-ți permită să împingi ușa. La fel ca la intrarea principală de la Iulius Mall. Ușa se rotește atâta timp cât cineva din interior împinge și stă când nu. … Continue reading Aveam nevoie să pună mâna pe ușă →